Ordinar!

De multe ori mi-am zis ca e bine pentru viata si spiritul meu sa ies din rutina, sa intru intr-un program cat mai diversificat, sa fiu surprins sau socat si, cel mai important, sa descopar.

Multi ani, am avut un program atat de monoton, incat redefineam plictiseala. Clar, eram un adolescent fara responsabilitati dar foarte dependent de casa si familie. Nu multi (dar sunt sigur ca o proportie neasteptata de mare de adolescenti) aveau un stil de viata legat de anturaj si de ce nu, de o persoana de sex opus. Presupun ca asta e cea mai mare realizare pentru un adolescent, sa imparti amintiri cu persoana de sex opus. Daca nu e important pentru fete, pentru baieti sigur e.

Ajungi la un moment dat, sa nu mai ai ce sa faci, sa ai impresia ca tot ce se poate intampla nou in viata ta e legat de un aspect care deocamdata e rezervat altei varste sau altei categorii de persoane. Intr-un mod mai subtil, pentru mine acest aspect era reprezentat de bani. Raportandu-ma acum strict la segmentul de varsta cuprins intre 14 si 21 de ani, cand afli cat de putine lucruri iti sunt de folos, cred ca am descoperit destul de tarziu ca nu banii sunt o limitare, ci prioritatile.

Iti spun acum ceva, pentru care americanii apeleaza la terapie si platesc in jur de 250 de dolari ca sa afle si sa mai dea inca de 10 ori atat ca “inteleaga”. Ai prioritati si fara sa-ti dai seama.

Am auzit de atat de multe ori ca e important sa-ti stabilesti prioritatile, ca trebuie sa stii ce vrei, ca trebuie sa fii perseverent si sa nu pleci niciodata fruntea. Tradus, ar insemna ca trebuie sa joci ca sa castigi (sigur, vorbim de lucruri serioase, nu de un joc de carti sau scrabble). De dragul discutiei, vreau sa ma contrazic acum. E clar, in primul rand, ca joci. Iarasi, poate nu-ti dai seama, dar joci. Poate o faci pasiv. Dar nici activitatea nu te duce foarte departe. Tot la monotonie ajungi. Despre hiperactivitate n-am ce zice, n-am avut inca de a face cu o astfel de situatie. Cert e ca de fiecare data cand se instala monotonia ma cuprindea si o usoara depresie. O depresie indusa de mine, bineinteles. Interpretam eronat situatia. E bine ca din cand in cand sa faci lucruri care nu-ti plac, ca sa-ti amintesti de ce nu-ti place sa le faci. Interpretez gresit si acest caz?